Despre orasul Sannicolau Mare
Sânnicolau Mare, purtând numele protectorului său Sfântul Nicolae, a fost un loc ales de Dumnezeu, asezându-l in calea tuturor timpurilor zbuciumate ale istoriei europene, pe Valea Muresului, pe drumul european Berlin – Viena – Timisoara, rezistând de-a lungul istoriei, de peste două milenii, a devenit astăzi un oras înfloritor în partea cea mai vestică a ţării.
Asezat în calea postalioanelor, diligenţelor si cărăusilor si la confluenţa principalelor axe de circulaţie, la intrarea si iesirea din Banat, localitatea a îndeplinit si funcţia turistică specifică zonei de câmpie. Localitatea a îmbinat armonios turismul rural (agroturismul) cu cel urban, prin vechea tradiţie populară, cu evoluţia modernă a societăţii. Ca localitate de popas a postalioanelor si diligenţelor, în Sânnicolau Mare s-au creat, de-a lungul timpului, dotările necesare pentru cazarea, întreţinerea si hrănirea oamenilor, mijloacelor de transport si a animalelor ce tranzitau zona. În acest scop, în localitate au existat, atât localuri mari, cu anexele necesare, dar si case particulare care asigurau aceleasi servicii.
Principala atracţie a reprezentat-o modul de primire si serviciile calificate oferite de către locuitorii asezării, precum si bucătăria sâmniclăuseană, muzica populară românească si cea a nationalităţilor conlocuitoare, cunoasterea reţetelor de circulaţie europeană si alte tradiţii specifice, ceea ce a făcut, să i se ducă faima de un oras însemnat, cu oameni deosebiţi.
În acest sens, putem să amintim existenţa, până în anul 1948, a hotelului si restaurantului Vulturul Negru, Hotelul Imperial restaurantul Ricord, Românul Vesel, Rândunica, precum si alte localuri mai mici si cafenele, birturi si pensiuni particulare si un Casino Civil. În hotelurile din oras se practica prostituţia, aceasta fiind legalizată.
Începând cu anul 1724 si apoi 1837, localitatea devenea târg anual si săptămânal, fiind vizitată de sute si chiar mii de cetăţeni din comunele din jur, dar si din Ungaria, Serbia, Transilvania si Oltenia, care puteau cumpăra produse din fabricile locale si cele ale mestesugarilor. Existenţa curentului electric, încă din 1870, de la uzina din Kikinda si apoi din 1919 de la Moara Polhasca (uzina electrică), a creat orasului un farmec aparte, aducând civilizaţia europeană în această zonă a ţării.
Construirea cinematografului Imperial în 1905 a atras după sine venirea în localitate a multor turisti, la vizionarea filmelor atât pentru cei ce tranzitau zona cât si pentru cetăţenii localităţilor din jur. O atracţie deosebită pentru vizitarea localităţii o reprezintă comoara găsită, în anul 1799, unic tezaur de aur de acest fel în lume. Prin relaţiile interumane, datorită structurii interetnice, în fiecare an, localitatea este vizitată de rudele cetăţenilor din Austria, Germania, Ungaria, Serbia, SUA alte state ale lumii si din toate judeţele ţării.
Prin redeschiderea punctutlui de trecere a frontierei în anul 2001 la Cenad, a făcut ca orasul să devină din nou un centru de atractie turistică, dar si de tranzit pe drumul european ce leagă România de centrul Europei.
sursa: official website